Filmând "Spațialitatea"   (I)
Poate că aţi vizionat deja celebrul film “Spaciousness”, devenit viral nu cu mult timp în urmă în mediul online românesc. Poate că aţi apreciat frumuseţea Munţilor Făgăraş ce sunt prezentaţi în toata splendoarea lor în aceste 5’42”, dar nu ştiu caţi dintre voi aţi aflat, sau poate că doriţi să aflaţi, cum a fost realizat de echipa de englezi de la "Fourth Dimension" din Newcastle, Anglia. Ei bine, nu le-a fost chiar uşor, descoperiţi povestea inedită din spatele proiectului “Spaciousness”, văzut din perspectiva lui Dan Chitilă, managerul agenţiei de turism “Outdoor activities in Romania”.

Despre Dan Chitilă

Dan Chitilă - manager si tur operator la Outdoor activities in Romania.

Deși locuiesc în București de ani buni, nu m-am considerat niciodată “bucureștean”. Sunt mândru că m-am născut în Oradea, și trebuie să spun că iubesc accentul local, mâncarea de acolo, munții Apuseni, de fapt, tot ceea ce înseamnă Ardeal. De mai bine de 15 ani cutreier România în lung și în lat, fiind îndrăgostit de natură și de tot ceea ce aceasta poate oferi. În anul 2013 am lăsat în urmă un loc de muncă stabil și am decis să risc totul pentru o carte, despre care știam că va fi câștigătoare, și anume: “Activități outdoor în România.”

Povestea, însă, a început mai devreme, în 2007, când am primit “șansa vieții”: am locuit o săptămână în Elveșia și am învățat “meserie” de la unul dintre cei mai buni ghizi de acolo. Mi-a plăcut atât de mult pasiunea autentică a lui Walter, un bătrânel simpatic de 65 de ani, încât atunci am realizat că vreau să lucrez în turism până ies la pensie, fiind determinat să îmi deschid propria afacere în domeniu și să organizez activități outdoor pentru străinii care vor să viziteze România. Visul a devenit realitate, astfel încât, am pus bazele unui agenții de turism dinamice, m-am înconjurat de oameni tineri și pasionați de natură, care nu spun nu călătoriilor săptămânale cu turiști din toate colțurile lumii, încercând să le poarte pașii acestora în cele mai fotogenice locuri din România.

Sunt pasionat de trekking, fotografie, precum și descoperirea de zone cât mai sălbatice, iar pe lângă toate acestea, îmi place interacțiunea cu localnicii, mai ales să le ascult poveștile, fie ele și la birtul satului, acolo unde bârfa e la loc de cinste. Pe scurt, iubesc atât de mult ceea ce fac, încât abia aștept o nouă zi pentru a merge la serviciu. Pentru mine, nu există un alt loc de muncă mai frumos decât acesta, iar biroul nu mi l-aș schimbă pentru nimic în lume.


Cucerind munții - Dan Chitilă cu echipa de la Fourt Dimension ©

Cucerind munții - Dan Chitilă cu echipa de la Fourt Dimension ©

Experienta cu Fourth Dimension

Experiența cu Fourth Dimension, în munții Făgăraș, a fost de departe una dintre cele mai interesante și provocatoare pe care le-am avut în ultimii ani. În noiembrie 2014 am fost contactat de un grup din Newcastle, UK, pentru a fi ghid și consultant în materie de peisaje montane, în munții Făgăraș. Pe scurt, echipa formată din Loday, Jonny, Monica, Ilias voia să filmeze niște peisaje montane din România.


Timelapse în lucru - Fourth Dimension © 

Timelapse în lucru - Fourth Dimension © 

În căutarea peisajului tipic Himalayan, dar românesc

Până să ne hotărâm asupra munților Făgăraș am studiat mai multe variante: Retezat, Parâng, Bucegi, Baiului, deoarece voiam să găsim locurile în care am putea surprinde frumusețea montană pură. Echipa avea nevoie de munți cât mai înalți, fără pădure, cu văi adânci, creste abrupte și vegetație specific montană. Ca să îi citez, ei căutau un ”peisaj tipic Himalayan”, dar, totodată, românesc. Poate vă întrebați de ce tocmai Himalayan? Ei bine, Loday, Monica și Ilias erau convertiți de ceva vreme la religia budhistă și aveau un maestru pe care îl urmau cam peste tot în lume ascultându-i învățăturile, iar recent, acesta decisese să facă un film despre viața lui Guru Rinpoche, un mare profesor  din vechime, care le servise drept izvor de inspirație.


Cu echipa Fourth Dimension ©

Cu echipa Fourth Dimension ©

Echipa Fourth Dimension

După discuții îndelungate și vizionări de documentare/fotografii am ajuns cu toții la concluzia că munții Făgăraș erau cei mai potriviți pentru a filma cu drona și pentru a face timelapse, astfel încât să surprindem acel peisaj pe care îl aveau în minte. Imediat după ce s-a decis locația, și echipa a început să își împartă responsabilitățile: Jonny avea sa facă timelapse-ul, iar Loday se ocupa de dronă, pe când Ilias și Monica aveau să se ocupe de partea organizatorică și logistică, iar eu aveam să propun și sa îi ghidez către cele mai bune locații pentru fotografie,respectiv pentru filmările aeriene.


"SPAȚIALITATE"

{filmul}

'Spaciousness' - un film ce explorează vastitatea Munților Făgarăș folosind diferite tehnici de timelapse și cinematografie aeriana, Fourth Dimension ©


Început de aventură - Fourth Dimension ©

Început de aventură - Fourth Dimension ©

Începutul aventuri

Și am plecat la drum, și după cum era de așteptat prima problemă de care ne-am lovit a fost vremea, dar nu în direcția spre care credeam noi. Deși era noiembrie, afară era înca foarte cald, iar zăpada de care aveam nevoie lipsea. Așadar, ne puneam deja întrebarea cum vom filma noi un peisaj care se vrea cât mai aproape de ce Himalayan dacă nu era zăpadă? Am plecat, însă, în munți cu inima cam îndoită, dar totuși având o speranță. Cu toate acestea, le-am spus celorlalți că vremea pe munte e schimbătoare și e o mare posibilitate să fim luați prin surprindere. Și am fost.

Stabiliserăm să ne cazăm la Cabana Salvamont Argeș, situată la cota 2000, acolo urmând a sta în jur de 10 zile. Am plecat la drum și am ajuns la Bâlea Lac într-o după amiază frumoasă de noiembrie, cu mașinile pline de mâncare, haine, echipament de munte și, bineînțeles, echipament de filmat. Ne-am oprit, și nu doar o dată, pe șoseaua Tranfăgărășan și am admirat munții din jur, peisajul fiind unul grandios: lumina caldă de toamnă târzie scălda munții și totul părea desprins dintr-o poveste. Cu toate că admiram frumusețile pe care le aveam în fața ochilor, mă îndoiam da faptul că am mai avea vreo șansă să avem parte de zăpada de care aveam nevoie


Iarna grea din Munții Făgarăs - Fourth Diomension ©

Iarna grea din Munții Făgarăs - Fourth Diomension ©

Ziua 1

După o noapte bună de somn, dimineața când ne-am trezit am constatat că afară este iarnă. Peste noapte vremea se schimbase complet, ninsese abundent, iar muntele se îmbrăcase cu haine albe, iar ceața își făcuse și ea loc, dominând peisajul. Chiar dacă venise iarna pe care o așteptam, vremea nu arăta îmbietor pentru filmare, atfel încât, nu ne-am mai grăbit, luând micul dejun în tihnă, iar mai apoi încărcând echipamentul în rucsaci. Încet, încet am plecat către tunel și în scurt timp am ajuns și pe partea cealaltă. De menționat, vremea pe partea cu Argeș era destul de diferită de cea de pe partea cu Sibiul. Dacă spre Argeș mai era câte o urmă de soare, spre Sibiu aveam parte de ceață densă, zapadă destul de mare și, bineînțeles, nelipsitul vânt.

Aveam în plan să urcăm spre Șaua Doamnei și să încercăm să filmăm de acolo, deoarece de acolo perspective asupra căldării Bâlea sunt cu totul deosebite și parcă îți poți face mai bine o idee despre înălțimile amețitoare ale munților Făgăraș. Îmi aduc aminte că eu, în sinea mea, începusem mă arăt nemulțumit că vremea e urâtă și că nu se vede nimic din ceea ce am vrea. Mai că îmi venea să le împărtășesc și celorlalți sentimentul, însă mi-am adus imediat aminte că englezii au parte de o astfel de vreme foarte des (cețoasă, închisă, ploioasă, cu vânt), așa că vremea din munți nu prea avea cum să îi surprinda.

Am început să urcăm, însă zăpada nu e chiar cea mai prielnică, fiind proaspătă și destul de puțină, aceasta acoperind doar puțin din pietre, iar dacă nu erai atent puteai aluneca. Pe măsură ce urcam, vedea că nici pioleții nu ne sunt buni la nimic. Mergeam mai înainte având experințe anterioare cu munții și, din când în când, mă uitam și la echipă să văd cum se descurcă, deoarece nu mai colindaseră munți înalți până acum, iar iarna nu le era tocmai familiară.

Cu cât urcam mai mult spre Șaua Doamnei, cu atât vântul se întețea, iar vizibilitatea scădea, și ne era din ce în ce mai clar că nu vom putea filma nimic. Am ajuns pe la jumătatea drumului, când după câteva discuții am hotărât să ne reîntoarcem la cabană și să povestim la un ceai cum să abordăm proiectul dacă vremea va fi tot așa și, eventual, dacă vremea se mai îmbunătățea să ieșim să filmăm puțin munții înspre partea cu Argeș.

Pe la jumatatea drumului le spun ca ne intoarcem înapoi la Balea si mergem la un ceai. Monica nu este foarte incantata de decizie si imi spune ca totusi putem sa mai incercam si sa mai urcam. Totodată, chiar dacă imprevizibilul domnește pe munte, am început să verificăm, odată ajunși la cabană, și vremea pentru a doua zi, care se arăta ceva mai bună: soare și nori, dar și viscul. Până la urmă, totul ținea de noroc.


Drumul anevoios către vârf - Fourth Dimension ©

Drumul anevoios către vârf - Fourth Dimension ©

Ziua 2

Încă de seara, Ilias și Monica au pus la cale un plan foarte ambițios, au vrut să plecăm dis de dimineață, în jurul orei 5, că să ajungem pe partea cealaltă a tunelului, iar mai apoi să urcăm, fie pe Șaua Doamnei, fie pe Șaua Caprei, pentru a putea filma răsăritul. Urmând planul, dimineața devreme am pus totul în rucsac, am baut cafea (pentru a avea mai multă energie) și am plecat la drum spre tunel, la lumina frontalelor, căci luna și stelele nu prea se vedeau prin ceața densă. Nu era prea multă zăpadă până la tunel, așa că ne-am mișcat relativ repede, în ciuda faptului că ne-am trezit cu noaptea în cap.

Ieșim din tunel și începem să luminăm împrejurimile cu frontalele. Ningea foarte slab, iar pe măsură ce mergeam, îmi dădeam seama tot mai clar că zăpada nu era deloc mică, așa cum credeam încă din prima zi. Ocolim cabana Paltinu și ne îndreptăm catre lac, era o liniște pe care o simțeam ca un leac, și doar pașii ni se auzeau. Era o zapada măricică, exact genul acela care îți poate face probleme, colțarii și pioleții fiind aproape inutili în această situație. Știind bine traseul de vară către Șaua Caprei, am început să caut poteca care ducea înspre el, pentru a găsi marcajul și a fi siguri că vom ajunge cu bine.

Mergeam agale, și învingeam cu fiecare pas frigul și bătaia vântului, iar din când în când ne mai uitam către Bâlea, unde se vedeau luminițe, iar apoi când ne uitam către Șaua Caprei, înspre bezna care o domnea, ne dădeam seamnă că cu fiecare pas pe care îl făceam ne afundam în ea tot mai tare. Mă cuprinsese un sentiment ciudat. Deși am fost de multe ori pe drumul acesta (vara, ma mult), începeam să mă simt nesigur. Realizam, încă o dată, că am 4 oameni după mine, oameni care se bazau pe mine și cu care trebuia să ajung sus în condiții de siguranță.

Au fost moemnte în care nu urmam poteca turistică și mergeam fie mai la stânga, fie mai la dreapta, iar atunci le ziceam să se oprească și să mă aștepte câteva minute, cât timp căutam, iar, marcajul. În mod normal, ca să ajungi de la Bâlea în Șaua Caprei, îți ia cam o oră, însă, noi aveam să ajungem la destinație abia după 3 ore, când era aproape 8.30. Spre bucuria noastră, puteam vedea niște petice de cer, în jur fiind o ceață groasă, care nu prea părea că ar vrea să plece. Se vedeau foarte puțin vârfurile din jur, așa că, Loday și  Jonny au început să cocheteze cu ideea de a filma și fotografia câte ceva. Li se citea fericirea pe chipuri.

Echipa filmând - Fourth Dimension ©

Echipa filmând - Fourth Dimension ©

Atunci, m-am gândit că nu ar strica să încercăm să urcăm puțin pe vârfurile din jur ca să prindem niște cadre de deasupra căldării Bâlea. Nu după mult timp, însă, ceața ne-a zădărnicit planurile, așa că Loday a propus să filmeze lângă Capra. Am stat acolo în jur de 2 ore, iar în tot timpul acela, ceața s-a mai ridicat, astfel încât am reușit să surprindem câteva imagini de poveste. Undeva în jurul prânzului, am hotărât să mutăm tabăra, iar după o plimbare prin jurul lacului, și de plăcere, dar și pentru a ne dezmorți, am hotărât să urcăm pe un vârf care era deasupra căldării Bâlea.

S-a dovedit a fi o altă aventură, căci pe măsură ce urcam, zăpada devenea din ce în ce mai mare, astfel că, nu după mult urcat de-abia ne mai puteam mișca prin ea. Mergeam primul și făceam urme, încercând să le fac urcușul celorlați mai ușor, mai ales că ceața se reîntorsese. După un timp mi-a fost clar că dacă vom continua să mergem înainte, viscolul care deja se instaurease va acoperi absolut toate urmele și nu vom mai avea cum să ne întoarcem. Mai trecusem printr-o astfel de situație și știam ce înseamnă, eram in acel moment în care te gândești că dacă iei o decizie nepotrivită, va fi responsabilitatea ta 100%. Am decis să ne întoarcem, explicându-le oaspteților englezi că nu are sens să continuăm. Poate unii au privit asta ca pe un abandon, însă cel mai bine, mai ales pe munte, e să știi când să te oprești. Am ales să ne întoarcem pe o potecă marcată, ce avea să ne scoată lângă cabana Salvamont Argeș. Vremea părea să se mai îmbunătățească, atfel încât, la coborât ne-am mai oprit pentru o oră de filmări și pentru timelapse. Jonny și Loday au surprins, pe lângă munții înghețați, și niște capre negre, precum și norii care ne înconjurau, dar și un apus magnific. Am ajuns pe inserate la cabană și ne-am pregătit deja celebra supă de ghimbir, făcută de Ilias. Ne-am pus la masă și am început cu planificările pentru ziua următoare, aveam să facem niște filmări în zona cabanei, pe partea cu Argeșul. Deși nu păream, eram toți cam obosiți după ziua care tocmai trecuse, mai ales că pentru unii dintre noi, aceasta era prima experiență de acest gen.

 

va urma...

 

 

Text original - Dan Chitila | Fotografii și video - Fourth Dimension ©) | Traducere și adaptare - Andreea Popescu (TIWR ©)


Galerie Foto

toate imaginile sunt proprietatea Fourth Dimension ©

Sunt pasionat de trekking, fotografie, precum și descoperirea de zone cât mai sălbatice, iar pe lângă toate acestea, îmi place interacțiunea cu localnicii, mai ales să le ascult poveștile, fie ele și la birtul satului, acolo unde bârfa e la loc de cinste. Pe scurt, iubesc atât de mult ceea ce fac, încât abia aștept o nouă zi pentru a merge la serviciu. Pentru mine, nu există un alt loc de muncă mai frumos decât acesta, iar biroul nu mi l-aș schimbă pentru nimic în lume.