Despre satele românești
Acolo vei găsi locul cel mai iubit de pe pământ. Locul unde am crescut visând. Satul meu, ce răsare din câmpii. Vei înțelege de ce cineva ar vrea să locuiască acolo pentru totdeauna.”
— Jose Rulfo, Pedro Paramo
 
Sorin Onișor - fotograf profesionist și workshops trainer

Sorin Onișor - fotograf profesionist și workshops trainer

OMUL DIN SPATELE LENTILEI

Sorin Onișor este un fotograf profesionist și probabil cel mai mare promovator al satului românesc. A rătăcit prin România, timp de peste 12 de ani acum, pentru captarea magiei tradițiilor românești de mult pierdute. El are un portofoliu vast și un număr impresionant de distincții și premii acumulate și este, de asemenea, un antrenor si organizator de ateliere de fotografie (workshops). Descoperiți mai multe lucruri interesante despre Sorin și lucrările sale uimitoare și pe site-ul său personal, dând click pe butonul de mai jos.


Dealuri și munți - Sorin Onișor ©

Dealuri și munți - Sorin Onișor ©

SATUL ROMÂNESC

Satele românești sunt probabil tot ce mai avem autentic și mai frumos în țara asta. Atât satele, locuitorii lor, cît și peisajele care înconjoară aceste sate sunt ceva propriu poporului român și României, și care lipsește cu desăvîrșire în cea mai mare parte a Europei, mai ales în vestul acesteia. Așa că mulți oameni, români care au plecat prin orașe, sau mulți alții care au plecat prin țări străine, au început să uite treptat cât de bine era acasă, acolo la țară. Iar în ultimii ani, postând fotografii cu satele românești pe diverse medii virtuale, am observat un feedback foarte puternic din partea acelora care aproape că au uitat, și care văzând fotografiile mele, și-au adus aminte cu dor și nostalgie de copilarie. Și-au revăzut locurile natale, locurile copilăriei și mi-au scris de foarte, foarte multe ori mulțumindu-mi că fac acest lucru și că împărtășesc imagini frumoase, care le încântă sufletul.


Privire - Sorin Onișor ©

Privire - Sorin Onișor ©

OAMENII SATULUI

Cei mai mulți dintre oamenii întâlniți de mine sunt deschiși, pentru că oamenii din sate nu sunt ca cei din oraș, mai ales cei din satele mai izolate. Sunt oameni care, în mare parte a timpului, stau singuri, muncesc pe dealuri, pe munți, nu văd prea des alți oameni și abia așteaptă ca cineva să stea de vorbă cu ei. La început unii par puțin reticenți, însă dacă știi să intri în vorbă cu ei, se deschid imediat, te pun la masă, te invită să rămâi la ei o zi, două, trei, îți dau de mîncare. Abia așteaptă și sunt chiar flatați că un domn de la oraș, cum mă consideră ei, îi vizitează, stă de vorbă cu ei, îi întreabă de probleme, îi fotografiază, le spune ce vrea să facă. Și le spun tot timpul adevărul, că încerc pe cât îmi stă în putință să arăt lumii imagini sugestive cu satele românești. Așa că nu am avut probleme decât foarte, foarte rar și atunci îndeosebi în satele din zonele mai dezvoltate, din zone de câmpie sau de pe lângă șosele importante sau din jurul orașelor, unde oamenii sunt deja mult mai pervertiți și mai puțin ospitalieri. Dar ei nu mai sunt atât de români ca și cei din satele izolate. Acolo încă mai întâlnești oameni, foarte mulți oameni care, precum se spunea odinioară despre România și despre români în special, sunt ospitalieri, calzi și buni la suflet. Pe aceia îi mai găsim încă în zonele izolate. Să sperăm că civilizația aceasta modernă o să pătrundă mai greu, mai încet acolo, ca să mai putem întâlni oameni cu sufletul bun.


Deda Artiom - "Patriarhul Deltei Dunării" - Sorin Onișor ©

Deda Artiom - "Patriarhul Deltei Dunării" - Sorin Onișor ©

PRIETENII DE O VIAȚĂ

De 12 ani lucrez la fotografierea satului românesc și este normal că am descoperit foarte mulți oameni buni la suflet cu care m-am împrietenit. Iar de patru, cinci ani, de când organizez workshop-uri de fotografii, mă tot duc periodic în aceleași zone și îi vizitez din nou. Deja sunt prieten cu mulți oameni faini, pescari bătrâni din Deltă, precum Deda Artiom, pe care eu l-am supranumit „Patriarhul Deltei”, si pe care îl văd de trei ori în fiecare an, pe care l-am dus cu barca, apoi cu mașina la mormântul fratelui său mai bătrîn din Tulcea.


Vasile Alboi din Câmpulung - photo by Sorin Onișor ©

Vasile Alboi din Câmpulung - photo by Sorin Onișor ©

OAMENI HARNICI

Am și fierari sau păstori preferați și prieteni deja din Bucovina, cum ar fi nea Ilie cu picior de lemn din Paltinu, fierar, chiar în situația respectivă un fierar și un om extrem de harnic și muncitor. Cum ar fi bătrânul păstor Vasile Alboi din Câmpulung, care stă la 78 de ani încă toată vara sus la aproape 2.000 de metri, cu oile sale.


Miklos, cărbunarul - Sorin Onișor ©

Miklos, cărbunarul - Sorin Onișor ©

CĂRBUNARI

Apoi sunt cărbunarii, precum Miklos Bacsi, care, din nefericire s-a petrecut dintre noi, acum câțiva ani sau Akos Basi, cel ce lucrează de zor la producerea cărbunelui de lemn, departe, ascuns printre dealurile din Podișul Hartibaciului din Transilvania, chiar în clipa în care stăm noi de vorbă! Deci da, sunt foarte mulți bătrâni, dar și mai tineri la care mă întorc, le-am dus fotografii demult, le-am făcut și tablouri unora dintre ei. Am învățat oamenii care vin la workshop-uri să facă la fel, să revină în zonă și primul pas pe care îl pot face ei, cînd vor să mai viziteze satele, este să le ducă fotografii oamenilor pe care i-au fotografiat.


Fierarul - Sorin Onișor ©

Fierarul - Sorin Onișor ©

FIERARUL

Mai am o grămadă de alți oameni faini, în Maramureș, unde am stat mult timp, la familii, am stat cu ei și am tăiat porci de exemplu. În alte părți am făcut horincă, țuica noastră tradițională. Este fierarul meu preferat, Nicolae Humuzău, din satul Chirpăr, județul Sibiu. Chiar ieri m-am întors din zonă, am stat la el, am dus mulți oameni acolo. La el e un moment magic, după ce ne arată meșteșugul lui în prelucrarea metalelor, ne invită la el acasă, în curte, unde are o zonă acoperită în caz de ploaie și ne face mîncare la ceaun. Probabil că acea mîncare la ceaun, care e prânzul nostru dintr-o anumită zi în timpul workshop-ului din zona Sibiului, este unul dintre cele mai bune prânzuri pe care le-am luat vreodată în viața mea și așa zic și oamenii pe care îi duc acolo.


Rugă - Sorin Onișor ©

Rugă - Sorin Onișor ©

TOTUL PENTRU OAMENI

Dacă știu familii mai necăjite, cu copii, să ia fructe, bomboane, dacă mai au niște haine, încălțăminte pe acasă pe care nu le mai folosesc. Și foarte, foarte mulți fac lucrul ăsta, foarte mulți îmi trimit mie pachete prin posta. Am acasă, în Bucovina, un adevărat depozit, trimise de oameni de suflet, atît din țară, cât și din străinătate, lucruri pe care nu le mai folosesc și pe care eu le împart mai apoi familiilor nevoiașe de care am grijă. Și situații de-astea sunt foarte multe, din pacate.


GALERIE FOTO

toate fotografiile sunt propietatea lui Sorin Onișor ©


Sorin Onisor a rătăcit prin România timp de peste 12 de ani acum, pentru captarea magiei tradițiilor românești de mult pierdute.